Pentru ca suntem foarte mandri de voluntarii nostri, continuam seria marturiilor lor despre implicarea in proiectul “Engleza pentru Viata”.
Alexandra Pascu are 20 de ani si este studenta in anul 3 la Facultatea de Administrarea Afacerilor cu predare in limba engleza. Ea este printre cei mai experimentati voluntari, avand ceva activitati de voluntariat la activ pentru ca ii face mare placere sa ii ajute pe cei din jur.
Din pacate Alexandra nu va mai fi alaturi de noi din toamna pentru ca va merge la studii in strainatate, dar ne bucuram pentru ea, ii uram succes si o asteptam sa revina in program la intoarcere. Lista de voluntari pentru toamna este deschisa, asa ca ne puteti scrie la adresa office@asociatiapentrueducatie.ro pentru inscriere si veti deveni si voi parte din acest proiect social care ii dezvolta pe copii si voluntari in egala masura.
Ii multumim inca o data Alexandrei ca este atat de devotata proiectului, iar pe voi va invit sa cititi acest scurt interviu despre experienta ei in programul “Engleza pentru Viata”.
Comunicare, rabdare si prietenie
1) Ce inseamna pentru tine sa fii voluntar si sa lucrezi cu copiii?
Inca de la inceput stiam ca lucrul cu cei mici nu este usor, deoarece am mai avut ocazia sa interactionez si sa predau la clasele primare. Asadar, este o activitate solicitanta, dar ceea ce nu iti spun multe persoane este ca nicio zi nu este ca cea precedenta si niciodata nu simti ca te plictisesti atunci cand interactionezi cu ei.
Cred ca cele mai importante cuvinte prin care poti descrie lucrul cu copiii sunt: comunicare, rabdare si prietenie. Trebuie sa constientizezi ca fiecare dintre ei este diferit si sa fii capabil sa ii abordezi intr-un mod diferit. Tocmai pentru ca fiecare dintre ei este unic, este nevoie de rabdare, pentru ca unii micuti pot fi extrovertiti si deschisi, iar altii mai introvertiti si este nevoie de mai mult efort din partea voluntarului. Doar dupa ce ai comunicat eficient si ai fost rabdator poti crea o relatie de prietenie. Pana la urma, cred ca acesta este targetul in lucrul cu copiii: sa le castigi increderea si in final prietenia, nu doar sa ii inveti limba engleza.
2) Cum ai fost primita in centrul “Sfantul Dimitrie”?
Cei ce la centru ne-au intampinat cu bratele deschise. De fiecare data cand am avut o problema si a intervenit ceva neprevazut, am avut sprijinul lor. Atitudinea acestora fara de voluntari a fost una prietenoasa si am fost incantata sa vad ca suntem tratati ca egali, desi doamnele au mult mai multa experienta ca noi. Mai mult, am observat cata incredere au dansele in noi, deoarece ne-au lasat sa ne facem ora asa cum am crezut ca este mai bine, folosind manualul de la Shakespeare School si apeland la metode de predare netraditionale.
Am apreciat foarte mult nu doar atitudinea celor de la centru fata de noi, ci si fata de copiii. Cei mici erau intotdeauna recompensati pentru lucrurile bune pe care le faceau si sanctionati atunci cand faceau un obicei din a nu tine cont de reguli.
3) Cum ti s-a parut organizarea proiectului?
Am fost incantata de proiect inca de la inceput, cand am auzit ca cei de la Shakespeare School vor sa implice voluntarii in lucrul cu copiii. Trainingurile au fost folositoare, deoarece ne-au invatat sa lucram in echipa prin intermediul joculetelor si au fost o oportunitate buna sa ii cunoastem pe ceilalti voluntari. Am fost multumita de organizarea generala, dar consider ca se putea lucra mai bine la impartirea pe centre.
Relatia cu coordonatorii de proiect si cu voluntarii a fost una stransa. Mi-a placut ca de fiecare data cand un voluntar avea nevoie de un inlocuitor era mereu cineva acolo sa ii tina orele. De asemenea, am fost placut surprinsa de atitudinea coordonatorului de proiect, deoarece ne-a permis o oarecare flexibilitate si a fost acolo de fiecare data cand am avut o nelamurire sau o problema. In ceea ce priveste relatia cu profesorul coordonator, trebuie sa recunosc ca nu am apelat la doamna profesoara, deoarece nu am avut niciodata o problema atat de grava incat sa fie nevoie sa ii cerem ajutorul.
4) Cum te simti la intalnirile cu copiii?
Chiar daca este solicitant, dupa fiecare intalnire imi dau seama ca orele petrecute cu ei sunt un mic cadou, atat pentru copiii, cat si pentru mine. Desi petrec ca si voluntar cel putin doua ore la centrul Sfantul Dimitrie, nu am considerat niciodata acele doua ore ca timp pierdut, deoarece intalnirile cu micutii ma incarca cu energie si voie buna. Ma simt extraordinar cand la plecare, cei mici ma imbratiseaza, cand vin in pauza sa imi spuna ce au mai facut de cand nu ne-am mai vazut sau sa imi vorbeasca despre hobby-urile lor. Acelasi sentiment ma copleseste si cand se termina ora si ei mai vor sa ramanem sa ne mai jucam sau sa mai invatam ceva in Engleza. Sunt fericita atunci cand ii vad pe ei fericiti, pentru ca stiu ca am contribuit putin la fericirea lor.
Cu toate acestea, este deja jumatatea lui iulie si incep sa fiu trista. Devin constienta ca vara se va termina si nu voi mai putea face parte din proiect. M-am atasat de cei mici si stiu ca nu mai avem multe ore de Engleza, dar mi-am promis ca o sa vin in vizita…
5) Simti ca ai progresat in plan personal implicandu-te in proiect?
Simt ca am progresat enorm implicandu-ma in acest proiect si am invatat o multime de lucruri despre mine. Am devenit mai rabdatoare si mult mai toleranta. Chiar daca au trecut doar cateva saptamani, am constatat ca sunt mai sigura pe mine si nu mai am emotii atat de mari atunci cand lucrez cu copiii, deoarece am devenit mai flexibila si am invatat sa ma adaptez in situatii neprevazute.. Deoarece am avut ocazia sa predau impreuna cu un alt voluntar, consider ca mi-am imbunatatit abilitatile de comunicare si de a lucra intr-o echipa. De asemenea, am devenit mai pozitiva si am invatat sa apreciez mult mai mult ceea ce mi-a fost oferit, deoarece exista persoane care nu au fost atat de norocoase ca mine.
Nu pot spune ca atitudinea mea fata de copiii defavorizati s-a schimbat, deoarece niciodata nu am facut diferente intre acestia si cei care provin dintr-o familie cu o situatie materiala buna sau foarte buna. Consider ca multi copii defavorizati au potential. Important este sa existe persoane care sa ii ajute si sa le ofere un sprijin pentru a-si putea valorifica potentialul.
