A fi profesor – o experienţă fascinantă

Am invăţat că meseria de profesor presupune in primul rand multă afecţiune şi dăruire, trebuie intr-adevăr să te implici intr-o activitate ce solicită atât o foarte bună pregatire profesională, cât şi răbdare şi inţelegere. Pot spune că am avut noroc de profesori de engleză extraordinari in gimnaziu, liceu, dar şi in facultate, oameni dedicaţi profesiei si care iubeau lucrul cu copiii. Ei m-au făcut să mă ataşez de limba engleză, iar orele predate in limba lui Shakespeare erau o adevarată placere.
Consider că invăţarea depinde in foarte mare măsură de profesor, un copil nu poate asimila cunoştinţe dacă nu simte afecţiunea şi implicarea cadrului didactic (fapt dovedit prin iubirea mea faţă de limba engleză şi antipatia evidentă faţă de matematică). O mare influenţă asupra mea a avut-o chiar mama, cadru didactic la o şcoală cu copii cu deficienţe mintale. Când eram in gimnaziu şi liceu mergeam şi asistam la orele predate de ea, eram fascinată de modul in care interacţiona cu copiii şi de felul in care copiii se ataşau de ea. Are o metodă aparte prin care reuşeşte să le capteze atenţia, făcând din sala de clasă un mediu relaxant şi plin de afecţiune in care copiii se pot simţi increzători in capacitatea lor de a asimila cunoştinţe.
Această dedicare pentru lucrul cu copiii m-a determinat să particip ca voluntar la un centru de educaţie incluzivă şi am ajuns să iubesc să predau limba engleză copiilor, motivaţia pentru această meserie venind tocmai din modul in care se ataşează copiii de mine şi reacţiile lor de bucurie in momentul invăţării de lucruri noi. Pot spune sincer că nu aş renunţa niciodată la a fi profesor, este o carieră care iţi oferă mult prea multe satisfacţii şi care nu poate fi comparată cu nicio altă experienţă.

Aboneaza-te la newsletter pentru a primi ultimele noutati:

Arhive