Analizând cărţile dintr-o librărie mai zilele trecute, mi-am adus aminte de una dintre cărţile care mi-au plăcut foarte mult în şcoală, Împăratul Muştelor, a lui William Golding. Nu ştiu dacă aţi citit-o sau nu, dar m-am gândit să vă spun azi câteva cuvinte despre ea şi mai ales să vă împărtăşesc din bucuria re-lecturii ei.
Pe de altă parte, nu demult, am observat că elevii noştri de CAE o au în bibliografia pentru examenul din vara aceasta, la partea de Writing, alături de The Lighthouse, a lui P.D. James, aşa că articolul acesta este scris şi cu gândul la ei. J
Înainte de a vă spune despre ce este vorba în carte şi de ce îmi place, trebuie să vă menţionez că autorul, William Golding, este câştigător al unui premiu Nobel pentru literatură, iar romanul a fost plasat în lista celor mai bune romane ale secolului trecut. Deşi aparent simplistă, acţiunea romanului se bazează pe aventurile unor băieţi de 13 ani, unicii supravieţuitori ai unui accident de avion. Fiind singuri pe o insulă, ei încearcă să se organizeze, unii fiind responsabili cu vânătoarea şi mâncarea, alţii cu construirea unui adăpost, iar alţii cu menţinerea focului permanent aprins pentru a putea fi observaţi de posibilele vase care traversează marea. Însă, lucrurile iau o turnură total diferită, când în cadrul tribului lor apare sentimentul de pericol, aşa numita „fiară” care se presupune că există pe insulă. Din acest moment, societatea pe care ei au construit-o pe modelul celei civilizate din care au plecat, începe să se autodistrugă, şi până şi cei doi raţionali din grup, Ralph şi Piggy, cedează în faţa instinctelor şi a simţurilor primare.
Romanul este în realitate o alegorie adresată tendinţei umane de a reveni la formele primare de manifestare, instinctele, atunci când condiţiile de viaţă devin limitate: izolarea, lipsa hranei, lipsa reperelor temporale şi comunicaţionale. Totul în roman ne duce cu gândul la omul preistoric, guvernat de dorinţa de a conduce şi a se hrăni.
Cartea este fascinantă cu o acţiune laborios construită, în spatele căreia se ascunde o dramă a fiinţei umane. V-o recomand nu ca pe o lectură de şcoală, ci ca pe una de plăcere.