Sigur ca din punct de vedere cronologic intrebarea noastra, ?Care a fost primul? Cartea sau filmul??, pare de-a dreptul nastrusnica. Gandul ne zboara cu mii de ani in urma, la misterioase? hieroglife egiptene, la insemne chinezesti pictate pe tesaturi de matase sau in bronz. Istoria filmului ne este mai apropiata. 
Se profileaza sfarsitul anilor 1880, inceputul erei filmului mut, imagini alb-negru.
Doar ca nu spre Istoria Mare as fi vrut sa ne intoarcem acum, ci spre propria noastra agenda. Sa vedem cine ocupa locul intai in inimile noastre. Cartea… filmul… sau poate amandoua?
Cu mult mai subtila si complicata va deveni situatia daca ne vom rafina cercetarea, referindu-ne doar la adaptari. In 1903 aparea filmul britanic “Alice in Wonderland”, inspirat de cartea “Alice”s Adventures in Wonderland”, scrisa de Lewis Carroll. Era prima adaptare a unui film dupa o carte. De atunci, maestrii cinematografiei si-au cules in nenumarate randuri inspiratia de pe taramul literaturii. Legatura dintre file si ecran este poate astazi mai puternica decat oricand. Sa ne gandim doar la unele dintre cele mai mari succese ale ultimei decade: “The Lord of the Rings”, “Harry Potter”, “Twilight”. Interesul si curiozitatea aratate de publicul larg in ultimul timp pentru un film precum “The Hunger Games”, adaptare dupa romanul cu acelasi Il lui aura fallu quinze jours pour devenir a lui seul, le centre d”interet du nume al lui Suzanne Collins, probeaza ca magia care exista intre Carte si Film nu s-a destramat. In ultimele luni am avut nu mai putin de trei filme eveniment, cu decoruri si distributii de exceptie, adaptari ale unor carti nemuritoare: “Anna Karenina”, “Les Mis?rables”, “The Hobbit”. Fascinatia continua.
In general se spune ca o carte este mult mai buna decat adaptarea sa cinematografica. Un film este doar o interpretare a unei carti. Isi merita insa intru totul adaptarile patina intunecata? Nu ni s-a intamplat niciodata sa descoperim o carte printr-un film? Sa fie intai filmul, si apoi cartea? Iata: am citit “Stardust” dupa ce am fost vrajita de atmosfera filmului cu acelasi nume din 2007.
Gasind calea catre carte prin film avem doar de castigat. Un mare cititor, Don Quijote, spunea ca: ?Nu exista nicio carte atat de rea… incat sa nu aiba ceva bun in ea.? O carte ?actioneaza? asupra noastra in atat de multe feluri, pe atat de multe cai, o carte poate fi atat de multe lucruri: un stimulent pentru imaginatie, un profesor de limbi straine, o comoara de sfaturi, un prieten pentru timpul liber.
O carte si filmul facut pornind de la ea nu vor fi niciodata intru totul la fel. Vor lipsi unele detalii, anumite nuante pe care tu le-ai vazut nu vor fi sesizate de regizor sau de un anumit actor, decorurile vor fi poate altfel decat le-ai ?vazut? tu s.a.m.d. Dar daca ii vei da o sansa filmului si vei inceta sa-l compari mereu cu cartea, vei vedea ca poate nu este chiar atat de rau. Ca poate fi chiar grozav. Cu putina detasare te vei putea bucura si de aceasta varianta. Arta cinematografica n-ar trebui sa fie un dusman al literaturii, ci inca o cale de acces la cultura. Combinatia celor doua poate fi extrem de complexa. ?”Perfume: The Story of a Murderer? ?este o carte despre parfumuri si miasme, despre legaturile dintre mirosuri si emotii, care exploreaza simtul olfactiv. ?Descoperirea proceselor prin care pe de o parte cartea, prin cuvinte, apoi adaptarea cinematografica a acesteia, prin sunete si imagini, reusesc sa ?creeze? parfumul este fascinanta.
In spatele portilor incadrate de trandafiri englezesti, in clasele Shakespeare School citim, vizionam filme si, mai ales, observam, reflectam, discutam, dezbatem… Nu cred ca exista opinii gresite. Doar idei care nu au fost argumentate suficient, ipoteze care isi asteapta inca visatorii care sa creada in ele si care sa le faca reale.
Asadar, pentru tine care este primul? Cartea sau filmul?