English through the ages ….

Venind la Shakespeare School ne dorim cu toţii fie să învăţăm limba engleză, fie să ne perfecţionăm. Însă înainte de asta, vă propun o incursiune în istoria limbii engleze şi să aflăm împreună câteva lucruri interesante.

De mulţi ani, oamenii şi-au dat seama că limbile seamănă între ele şi că au cuvinte foarte asemănătoare: rom. mamă, sp. mama, fr. maman, eng. mother, germ. Mutter etc. În urma cercetărilor, s-a ajuns la conluzia că limbile vorbite în prezent se înrudesc între ele, se nasc, evoluează şi dispar. Astfel, limbi precum franceza, engleza, rusa, greaca, latina ş.a. au un strămoş comun: aşa numita limbă indo-europeană. Complicatul arbore genealogic al Karen Millen limbilor indo-europene arată cum limbi foarte diferite între ele provin din aceeaşi limbă-mamă. Ne putem imagina aceste limbi indo-europene ca pe o mare familie, din care fac parte latina şi limbile romanice, limbile baltice, celtice, slave, germanice şi indiene.

Alături de germană, olandeză, suedeză, islandeză, norvegiană şi gotică, din grupul limbilor germanice face parte şi limba engleză. În prezent, engleza este limbă oficială sau maternă în numeroase state, printre care Marea Britanie, Statele Unite, Irlanda, Africa de Sud, India, Malta, Nigeria, Singapore, Puerto Rico, Pakistan şi chiar Papua Noua Guinee.

Limba engleză este o limbă germanică prin gramatică şi vocabular, deşi o treime din totalul cuvintelor englezeşti sunt de origine latină. Convenţional, limba engleză se poate împărţi în trei mari perioade: engleza veche (Old English), engleza medie (Middle English) şi engleza modernă (Modern English). Influenţa limbii latine s-a manifestat în prima perioadă, începând cu anul 43 î.Hr., când insula Britannia este cucerită de romani. Din această perioadă s-au păstrat multe nume de localitaţi printre care chiar numele capitalei London (din lat. Londinium), Cambridge din Cantabrigia, Oxford din Oxonium; sau nume de ape, cum este Thames (din lat. Tamesis).

O a doua mare influenţă a limbii latine asupra englezei are loc în perioada cucerii normande (prin cuvintele franceze de origine latină) şi a apariţiei misionarilor creştini. Din acea perioadă, cele mai multe cuvinte sunt de ordin religios, spre exemplu: altar, priest şi monk, cross, nun şi candle.

Dar acestea nu sunt singurele cuvinte latineşti pe care vorbitorul de limbă engleză le foloseşte zilnic, ci mai sunt numeroşi termeni care aparţin tehnicii, filozofiei, artei etc., sufixe şi prefixe, expresii.

So in the realm of languages we can say that all roads lead to Rome, too.

Vom continua povestea despre limba engleză şi săptămânile următoare când vom dedica un articol înnoirii pe care o aduce Shakespeare limbii engleze. Până atunci să ne bucurăm împreună Ziua Internaţională a Limbilor Străine pe care o sărbătorim pe 26 septembrie şi să ne descreţim frunţile cu următorul filmuleţ despre istoria limbii engleze:

Aboneaza-te la newsletter pentru a primi ultimele noutati:

Arhive