Cu toții am auzit despre William Shakespeare, despre faptul că este unul dintre cei mai mari dramaturgi ai lumii, despre comediile și tragediile pe care le-a scris. Mai puțini au auzit despre un alt gen de piesă de teatru: tragicomedia. Această categorie relativ „recentă” a apărut deoarece nu toate piesele de teatru pot fi încadrate în genuri atât de diferite precum comedia și tragedia.
După cum sugerează și numele, tragicomedia este o piesă de teatru care poate fi situată între comedie și tragedie, nu aparține total niciuneia dintre aceste categorii, însă are caracteristici specifice ambelor. Tragediile se bazează foarte mult pe dezvoltarea emoțională a unui personaj principal care se autodistruge, un erou tragic. În comedii, din contră, acțiunea este mai diversă, include mai multe personaje și are un final fericit. În tragicomedii, personajele au adesea trăsături exagerate și, uneori, există un final fericit după o serie de evenimente neplăcute, chiar tragice. O altă trăsătură a tragicomediilor este complexitatea neașteptată a intrigii și diversitatea personajelor. Tragicomediile surprind natura duală a realității unde binele și răul, tristețea și bucuria coexistă, uneori chiar simultan.
O încadrare exactă a pieselor lui Shakespeare într-o anumită categorie este destul de dificilă, de aceea criticii literari încă nu au căzut complet de acord asupra numărului exact de piese care ar trebui considerate tragicomedii. Totuși, în general, se consideră că cele mai cunoscute tragicomedii shakespeariene sunt The Merchant of Venice, The Winter’s Tale și Cymbeline, Measure for Measure și All’s Well that Ends Well.
În prima piesă menționată, The Merchant of Venice, întâlnim structura specifică tuturor comediilor, dar unul dintre personajele principale, Shylock, se aseamănă foarte mult unui erou tragic. Piesa are un final fericit, specific comediilor, însă Shylock suferă la sfârșit, atât din cauza propriilor greșeli, cât și din cauza celor doi îndrăgostiți care au parte de finalul fericit. The Winter’s Tale prezintă povestea lui Leontes, regele Siciliei, care devine în mod irațional gelos pe soția sa, Herione. După o serie de evenimente nefericite cauzate de gelozia sa, acesta încearcă să își repare greșelile. De asemenea, piesa Measure for Measure se termină cu o căsătorie „forțată”, nu neapărat bazată pe iubire. În concluzie, sentimentul creat de aceste finaluri nu ar putea fi considerat nici „fericire”, nici „nefericire”.
Dacă sunteți interesați, puteți citi câteva tragicomedii scrise de William Shakespeare pe site-ul de mai jos. Textul este mai accesibil deoarece conține și un glosar ce poate fi de ajutor pentru a înțelege limba engleză vorbită în secolul XVII: http://www.shakespeareswords.com/Alls-Well-That-Ends-Well
Un exercițiu interesant, pe care elevii l-ar putea face acasă, ar fi să încerce să găsească anumite cuvinte care aveau un înțeles diferit acum 400 de ani și să observe cum acest înțeles s-a modificat în timp. De exemplu, cuvântul „passage” însemna „expresie, frază, propoziție”, iar astăzi înseamnă „trecere”.
De asemenea, oricine poate scrie o poveste sau o poezie în stilul lui William Shakespeare cu puțin ajutor de pe acest site:
http://www.folger.edu/sites/default/files/QuotesScripts_TryShakespeare.pdf
Cei mici pot descoperi captivanta lume a teatrului lui William Shakespeare pe următoarea pagină de internet:
http://www.bbc.co.uk/schools/primaryhistory/famouspeople/william_shakespeare/
Mult succes!
Autor: Andreea HOMPOTH, profesor Shakespeare School
