O, vino să ne bucurăm
De-a fericirii plinătate!
În drum de-o fi vreo greutate,
Găsi-vom, totuşi, ce speram;
Căci vom putea ca să gustăm
A liniştei singurătate. (1888, Singurătate).
Continuăm ciclul pe care l-am început săptămânile trecute despre scriitori celebri care s-au remarcat încă din copilărie, iar propunerea mea de azi pentru voi este povestea Iuliei Haşdeu. Aşa cum v-am spus în articolul precedent, sunt de părere că vă puteţi manifesta talentul pentru scris oricând şi indiferent de vârstă. Şi ca să-mi susţin teoria, vă aduc ca argument poveşti impresionante, ale oamenilor care au marcat istoria prin manifestări culturale precoce. Am vorbit despre Lordul Byron, în cultura britanică, iar acum aş vrea să v-o prezint pe Iulia Haşdeu.
Iulia Haşdeu este un geniu al culturii române. La numai 2 ani, Iulia ştia deja alfabetul, iar la 4 ani scria corect atât în română, cât şi în franceză şi germană. La vârsta de 8 ani, Iulia absolvea cele patru clase ale şcolii primare şi îşi făcea debutul literar. La 11 ani, Iulia a absolvit liceul Sf. Sava, urmând în paralele şi cursurile Conservatorului din Bucureşti. Un alt eveniment excepţional, pentru vremurile pe care le trăia, este plecarea la Sorbona, la numai 16 ani. Acolo, îi uimeşte pe profesori cu inteligenţa sa excepţională. Tot în Franţa, îndrumată de părinţii ei, Iulia se dedică studiului istoriei şi al limbiilor clasice, însă nu dă uitării talentul artistic, şi continuă să scrie şi să picteze. Iulia se refugiază astfel în opera sa şi, poate de aceea, volumele pe care le publică nu apar cu numele ei real, ci sub pseudonimul Camille Armand. În 1888, Iulia Haşdeu moare de tuberculoză, lăsându-i în urmă atât pe părinţii profund îndureraţi, cât şi un popor întreg.
Numele Iuliei Haşdeu are în cultura noastră şi o conotaţie mistică. Se spune că după moartea fetei, tatăl său, Bogdan Petriceicu Haşdeu, a menţinut un dialog cu spiritul fetei. Ba mai mult chiar, tatăl afirma că Iulia a continuat să scrie prin mâinile lui.
Astfel, Iulia Haşdeu este un nume de referinţă şi un exemplu de caracter remarcabil. Aş vrea însă să vă întreb ce părere aveţi despre aceşti copii geniali, credeţi că talentul lor este influenţat şi de educaţia pe care o primesc de acasă?
