Importanța relației părinte-copil în modelarea comportamentului copilului

„Copiii au nevoie de modele, nu de critici” – Joseph Joubert

Decizia de a crește un copil este mai mult decât importantă. Trebuie să înțelegi că, odată cu responsabilitatea de a crește copilul, vine și nevoia de a crea o relație sănătoasă, puternică și stabilă cu ajutorul căreia copilul să devină un adult cu o viață împlinită. În fond, relațiile pe care copiii le creează cu părinții lor le dictează viitorul.

Să crești un copil nu este întotdeauna atât de simplu precum pare. Când nu ai timp să te odihnești sau să ai grijă de tine, este foarte important să ai grijă ca acțiunile tale să nu afecteze relația pe care o construiești cu copilul tău. Copiii nu vin cu un set de instrucțiuni pe care să le poți urma, iar acest lucru poate îngreuna orice situație, mai ales când sunteți într-un spațiu public. De aceea, interacțiunea cu părinții contribuie la dezvoltarea emoțională și cognitivă a copilului.

Relația părinte-copil se construiește în timp, iar interacțiunea socială este cea mai importantă modalitate de a o dezvolta. Prin interacțiunile sociale, copiii învață de la părinții lor cum să comunice eficient, cum să împartă cu ceilalți, cum să se comporte în public și multe alte elemente de bază care îi ajută să devină niște mici adulți. 

Putem spune, așadar, că părinții sunt primele modele în viață pe care le primesc copiii lor. Tocmai de aceea relația pe care o construiesc are un impact atât de puternic asupra comportamentului copiilor și asupra imaginii lor pe care o arată în public. 

De ce are nevoie un copil pentru a crește armonios?

Pe lângă susținerea financiară pe care o primește din partea părinților, cea emoțională este la fel de importantă. Sănătatea emoțională a copiilor este ceea ce dictează relația dintre ei și părinți, dar și comportamentul pe care îl vor avea în societate. 

Există câteva elemente cheie care trebuie să stea la baza oricărei relații sănătoase părinte-copil:

• Atașament securizant. Stilul de atașament joacă un rol major în dezvoltarea cognitivă și emoțională a copilului. Pentru ca un copil să se simtă în siguranță din punct de vedere emoțional, trebuie să simtă un atașament securizant cu părinții. Nu este nici pe departe vorba de a fi indulgent din cale-afară, ci de a-i explica deciziile pe care le iei și care îl privesc, precum și motivele pentru care îi atragi atenția. Astfel, copilul va fi mult mai deschis în a se exprima liber și se va apropia mai ușor de părinții săi.
• Autonomie competentă. Când copilul simte că părinții lui îl susțin și îi arată afecțiune, va avea mai multă încredere atât în ei, cât și în sine. Principalele modalități prin care îi poți arăta copilului că este în siguranță sunt: încurajarea lui atunci când reușește, susținerea și ghidarea lui spre perseverență când nu reușește, precum și pentru a-i arăta că, orice ar face, rămâne copilul tău. De asemenea, este important să apreciezi strădania, implicarea, eforturile sale, nu să-l lauzi cu etichete (”ești cel mai bun”) care îi vor crea dificultăți atunci când nu se va putea ridica la nivelul lor.
• Libertatea de a exprima emoții întemeiate. Nu fugi de emoții, mai ales când vine vorba de relația pe care o ai cu cel mic. Emoțiile sunt sănătoase, indiferent dacă sunt negative sau pozitive, iar cel mic trebuie să învețe să își exprime emoțiile fără să îi rănească pe cei din jurul său încă de la o vârstă fragedă. Arată-i căi diferite de a-și recunoaște și de a numi emoțiile pe care le simte, dar mai ales fii un exemplu pozitiv de inteligență emoțională pentru copil. 
• Limite realiste și sinceritate. Cum te aștepți ca cel mic să aibă încredere în tine dacă nu ești sincer cu el? Orice tip de relație interumană, indiferent de natura sa, trebuie să fie construită pe sinceritate, iar cea dintre părinte și copil cu atât mai mult. Copiii, pe măsură ce cresc, influențați de persoanele cu care intră în contact, încep să se ascundă de părinții lor. Pentru a evita acest lucru, încurajează-l pe cel mic să fie cât mai sincer cu tine începând chiar de la exemplul tău. 

Relația părinte-copil în raport cu comportamentul copilului

Fiecare copil are nevoie de atenție din partea părinților săi în timpul procesului de creștere și de maturizare, iar lipsa acesteia îi poate influența considerabil comportamentul. Iată câteva moduri în care comportamentul copilului poate fi influențat de relația pe care o are cu părinții săi:

• Într-o situație ideală, copilul și părinții săi au o relație foarte bună, bazată pe încredere, sinceritate, respect, sprijin și dragoste necondiționată. Întrucât copilul învață de la părinții săi cum să relaționeze cu cei din jur și cum să se comporte în societate, în acest caz, putem spune că interacțiunea dintre copil și părinți este una pozitivă, iar copilul înțelege cum trebuie să-și modifice comportamentul dacă i se atrage atenția, într-un mod calm. În viitor, relația părinte-copil evoluează lin, iar copilul se va simți în largul său alături de părinți.
• Când intervine ostilitatea unuia dintre părinți în relația pe care o au cu copilul, celuilalt părinte îi va fi mult mai greu să rămână la fel de apropiat de copil. Cel mic va simți că amândoi au devenit „dușmanii” săi și va construi niște „ziduri” interioare prin care părinții lui nu vor mai putea pătrunde. Acest tip de relație părinte-copil îl poate împinge pe cel mic să dea dovadă de un comportament neadecvat față de cei din jurul său sau se poate închide în el, construind metode defensive nesănătoase. De asemenea, situația școlară nu va mai fi atât de importantă pentru el.
• În situația în care relația părinte-copil este oarecum bună, însă copilul simte că nu primește suficientă atenție din partea părinților săi, cel mic poate să recurgă la gesturi extreme. În acest caz, refuzul de a mai învăța la școală este cel mai frecvent, iar, în adolescență, copilul poate da dovadă de un comportament negativ față de părinții lui (poate isca certuri, poate păstra secrete față de ei, poate deveni violent etc.). Acest comportament negativ pornește tocmai de la ignorarea de către părinții săi a comportamentelor sale pozitive (de exemplu, nu se bucură pentru reușitele lui, oricât de mici ar fi acestea.)

Așadar, relația pe care părinții o au cu copilul este esențială pentru dezvoltarea armonioasă a sa în adultul responsabil și stăpân pe sine care ar trebui să devină. Părinții sunt primele modele pe care copilul le urmează în viață, de aceea menținerea unei relații pozitive între aceștia este mai mult decât importantă.