Acesta este unul din multele si minunatele indemnuri cu care am plecat sambata, 19 noiembrie, de la conferinta Ai Copil. Invata sa fii parinte organizata de Asociatia Parintilor Isteti si Radio-ul Itsy Bitsy. A fost o zi in care am mai crescut putin si imi propun sa fie in folosul meu si al celor “mici”, incepand de la copilul meu si mergand pana la ceilalti cu care ma intalnesc zi de zi la scoala.
Dupa aceasta zi, mi-am propus cateva lucruri si, cu ingaduinta , vi le propun si dvs. parinti, bunici, bone,unchi, matusi si ceilalti care cititi aceste randuri . Dragi copii, daca si voi sunteti cititorii acestor ganduri, nu va speriati, nu este un complot pus la cale de cei apropiati impotriva voastra. Din contra, daca pe alocuri, nu vom reusi, sa stiti ca avem un plan, care are un singur subiect: tu, copilul meu/voi, copiii mei si acest plan ascunde o singura dorinta: sa invatam sa ne sustinem reciproc in a creste frumos unii prin altii.
Astfel, sintetizand ce s-a discutat la aceasta conferinta, am gandit un mini-ghid in sprijinul nostru, al parintilor, ducand mai departe mesajul celor de la intalnire:
-sa ne ascultam cu adevarat copiii, adica sa trecem dincolo de “conversatia de conserva” de zi cu zi (si am invatat ca a asculta activ inseamna a pune intrebari, a afla mai multe pentru a ajunge in miezul problemei);
– sa-I asculatam, sa-I inaltam si sa radem alaturi de ei, adica AUR , cu si pentru copii: 15 minute de Aur in fiecare zi , in care …A este pentru ascultare, U este pentru “urc”(prin ceea ce spun sa am un singur tel: sa-l ” ridic” pe copilul meu, a se intelege sa-I cresc stima de sine, bucuria, speranta ), iar R este , simplu, pentru RAS!!!
– sa-I invatam pe copii sa iubeasca binevoitor (am aflat ca iubirea bunavoitoare se traduce prin compasiune); cu cat vor fi mai empatici la nevoilor altora( adica vor dovedi compasiune ), cu atat fondul de agresivitate din fiecare scade!!!…. s-au facut studii care au demonstrate acest lucru);
– sa ne imbratisam si sa ne mangaiem “puii” cat mai des cu putinta, adica , exprimarea afectivitatii fata de copiii nostri ( si fiecare parinte stie care e limita intre rasfat si a fi afectuos) nu este de fapt decat o mana intinsa in vederea cresterii rezistentei organismului la stres pe termen lung;
– sa identificam nevoile copiilor nostri si sa gasim strategii pentru a veni in intampinarea lor;
– sa le oferim libertatea de a alege pentru ca ce urmeaza este facut cu bucurie si bucuria de a face un anumit lucru ii ajuta sa invete si sa se foloseasca real de ceea ce au experimentat;
– sa le spunem povesti cu emotionalitate pozitiva pentru a-I seta emotional pozitiv si pentru a dobandi un fond emotional bun pe termen indelungat.
Ar mai fi multe de povestit, dar, ma opresc aici si vreau sa inchei scurt, cu indemnul care mi-a placut cel mai mult si care are puteri nebanuite asupra fiintei umane: BUCURATI-VA!
