Nu există părinți care să nu-și dorească să crească un copil fericit, sănătos și solicitat. Părinții încearcă să-și pregătească prichindeii pentru o viață de adult care poate fi, pe alocuri, imprevizibilă. Și, deși citesc tot felul de cărți ajutătoare pentru a învăța cele mai bune strategii de creștere a copilului sau primesc sfaturi de la prieteni, părinți și alte cunoștințe, tot poate fi dificil pentru părinți să crească un copil introvertit.
Copiii introvertiți sunt deseori confundați cu cei timizi, însă între a fi timid și a fi introvertit există o mulțime de diferențe. Părinții pot observa că cel mic nu pare să socializeze atât de mult precum ceilalți copii. Copilul lor preferă, mai degrabă, să petreacă timp singur, citind sau jucându-se fără să se implice în activități de grup, rareori căutând compania altor copii.
Dorind din plin ca cel mic să devină mai sociabil, cu abilități de comunicare bine dezvoltate, părinții copiilor introvertiți vor fi tentați să aplice strategii și tactici potrivite copiilor timizi, dar nu vor reuși să schimbe personalitatea celui mic. Trăind într-o societate care pune accent pe socializare, considerând că persoanele extrovertite au automat un avantaj față de cele introvertite, atunci când un copil nu demonstrează aceleași trăsături precum unul extrovertit, părinții cred că ceva este în neregulă. De cele mai multe ori însă nu este nicio problemă!
Cu toate acestea, părinții simt presiunea de a crește un copil „normal”, care are un grup mare de prieteni, este inclus în activități cu alți copii și nu îi este greu să își facă prieteni noi. Orice nu se încadrează în această „normalitate” îi poate cataloga ca nefiind niște părinți buni. În realitate, în loc ca părinții să încerce din răsputeri să își schimbe copilul, ar trebui să învețe să-i aprecieze calitățile, personalitatea și alte trăsături frumoase pe care le are.
Ce înțelegem prin „copil introvertit”?
Înțelegând ce înseamnă, de fapt, introversia te va ajuta să crești un copil introvertit. Introversia este o trăsătură de personalitate caracterizată prin tendința unei persoane de a nu fi nici asertivă, nici entuziasmată când se află în mijlocul unei situații care implică socializare. În timp ce unii oameni consideră această trăsătură ca fiind o alegere sau pur și simplu o atitudine, aceasta este, de fapt, modalitatea prin care copilul înțelege lumea din jurul său.
Când unii copii prosperă în aria socializării și devin energici atunci când interacționează, mai ales, cu un grup mare de persoane, copiii introvertiți trăiesc o experiență complet opusă. Pentru un introvertit, să țină pasul cu interacțiunile sociale obositoare poate fi extrem de dificil. Mai mult decât atât, eșecul de a se ridica la așteptările celorlalți nu face decât să îi scadă și mai mult încrederea de sine.
Una dintre cele mai mari greșeli pe care părinții le fac este să considere că introversia este același lucru ca singurătatea sau timiditatea, crezând că un introvertit este, automat, antisocial.
De fapt, una dintre caracteristicile introversiunii este abilitatea de a avea o sensibilitate crescută la reperele sociale și înțelesurile acestora. Introvertiții sunt mult mai empatici și conectați din punct de vedere interpersonal decât extrovertiții. Singura diferență dintre modul în care ambele categorii de oameni își exprimă empatia este că introvertiții tind să o aplice în relațiile mai apropiate și că sunt mai puțin capabili să se conformeze cerințelor unui grup dinamic.
De asemenea, introversiunea nu reprezintă un răspuns la vreun factor exterior. Cu alte cuvinte, un copil expresiv și sociabil care devine retras și tăcut nu a devenit deodată introvertit.
Ține cont și de faptul că încercarea de a-l face pe copilul introvertit să fie mai deschis și să socializeze cu alți copii nu va reuși decât să creeze frustrare în rândul membrilor familiei. În schimb, încearcă să realizezi un „portret al copilului introvertit” în care să descoperi fiecare trăsătură, obicei, expresii faciale sau verbale și alte elemente care te pot ajuta să-l înțelegi mai bine.
Ce să-i spui copilului introvertit pentru a se integra
- Nu, nu este nimic în neregulă cu tine!
Societatea le amintește continuu introvertiților că nu se comportă „normal”. Ei bine, când „normalitatea” este considerată a fi comportamentul și trăsăturile persoanelor extrovertite, este foarte ușor pentru un copil introvertit să-și piardă orice speranță la incluziune. În realitate, un copil introvertit nu ar trebui să se comporte ca unul extrovertit pentru a avea succes pe plan academic sau social. De asemenea, nu trebuie găsit un remediu pentru a scăpa de introversie.
Părinții au, deci, rolul de a le reaminti copiilor lor introvertiți că nu este nimic în neregulă cu ei. Cu timpul vor învăța să elimine acele voci negative care le spun că nu încearcă îndeajuns de tare să fie mai sociabili și comunicativi, însă, pentru început, au nevoie de ajutorul părinților. Poate fi folositor și dacă îi prezinți copilului câteva tehnici de mindfulness pe care le poate încerca atunci când se simte demoralizat sau suprasolicitat.
- Grupul tău de apartenență există, trebuie doar să-l găsești.
Copiii introvertiți simt deseori nevoia de a juca un rol atunci când interacționează cu familia sau cu alți oameni din exteriorul acesteia. Cred că oamenii din jurul lor își doresc să se comporte într-un anumit mod, așa că adevărata lor personalitate este, deseori, ascunsă.
Este important ca cel mic să înțeleagă că există persoane care trec prin aceleași experiențe ca el, dornici să își facă prieteni. Cu timpul, va găsi alți copii care îl înțeleg și cu care poate lega prietenii strânse. Poate fi dificil să se integreze într-un grup în care ceilalți copii nu îl înțeleg, așa că uneori este mai bine să îl îndemni să caute alți copii introvertiți cu care își poate împărtăși experiențele și gândurile.
- Fericirea vine din interior, nu din părerile celor din jur.
Factorii externi precum apartenența la un grup social joacă un rol esențial în fericirea noastră, însă la fel de important este și ce simțim înauntru. Copiii introvertiți petrec foarte mult timp în propria lor lume interioară, de aceea sunt și foarte conștienți de sine. Chiar dacă nu comunică mult sau des, imaginația lor nu cunoaște limite.
Totuși, există câteva lucruri care îi pot ține pe loc din a-și face noi prieteni sau din a se integra într-un grup. Un exemplu bun este atunci când se gândesc că nu pot face un anumit lucru înainte să încerce. De fapt, sentimentul că aparții unui grup nu vine din partea celorlalți, ci din acceptarea de sine.
Să crești un copil introvertit și să-l ajuți să se accepte pe sine, să se integreze în alte grupuri sociale și să înțeleagă că nimic nu este în neregulă cu el poate fi dificil. Totuși, succesul stă în a considera introversiunea ca fiind un punct forte care poate fi ocrotit și valorificat, nu ca o afecțiune care necesită un remediu.
Shakespeare School și-a creat o metodă de predare a limbii engleze inovatoare, care reprezintă o aplicare originală a Teoriei Inteligențelor Multiple.
Ce înseamnă, concret, metoda noastră? Profesorii identifică și adaptează atmosfera din clasă și activitățile, astfel încât ele să răspundă intereselor și aptitudinilor fiecărui cursant în parte. Folosim o mare varietate de resurse pentru a oferi calea cea mai rapidă și ușoară spre învățare luând în considerare darul fiecărui cursant în parte.
Descoperă și tu metoda Shakespeare School în cadrul lecțiilor demo de limba engleză!
Ți-a plăcut acest articol? Ți s-au părut folositoare sfaturile noastre? Atunci hai pe canalul nostru de YouTube sau pe pagina noastră de Facebook pentru și mai multe sfaturi și povești cu care te poți identifica!
