În orice relație interpersonală, însă cu precădere în cea dintre părinte și copil, comunicarea este cel mai important element, oricât de clișeic ar suna acest lucru. Modul în care părinții „stabilesc” stilul de comunicare cu copiii lor dictează, fără doar și poate, întreaga lor relație pe termen lung. Cum așa?
Ei bine, copiii care cresc într-un mediu în care se pune mare accent pe însușirea unor obiceiuri sănătoase de comunicare, începând, bineînțeles, de la primele modele pe care le au în viață – părinții – vor fi mult mai apropiați de aceștia.
Acum, să ne imaginăm scenariul opus în care copiii sunt certați chiar și pentru cea mai mică greșeală, iar momentele tensionate sunt la ordinea zilei. Copiii își vor dori să se îndepărteze de acel mediu cât de mult posibil, iar relația cu părinții lor va avea de suferit.
Un studiu realizat de Society for Research in Child Development în 2013 a demonstrat cât de grave sunt efectele pe care mustrarea frecventă a copiilor de către părinți le poate avea pe termen lung, mai ales atunci când părinții ridică tonul. Astfel, analizând peste 900 de familii cu copii în vârstă de 13 și 14 ani, studiul a arătat că adolescenții sunt mai predispuși la probleme comportamentale sau chiar depresie dacă părinții ridică tonul la ei des.
Mai mult decât atât, din moment ce mustrarea este atât de frecventă, copilul ajunge să nu mai facă diferența dintre ceartă și demonstrații ale afecțiunii. Acest tip de comportament din partea părinților ajunge să fie prea dur, de aceea, pentru a fi evitat, este încurajată comunicarea între părinți și copii acum mai mult ca niciodată.
Cum eviți momentele tensionate?
Uneori, este dificil, într-adevăr, să îi explici calm copilului de ce comportamentul său este neadecvat. Cu atât mai mult când sunteți și într-un loc public. Atunci, dacă începi să rămâi fără răbdare, primul instinct este să țipi la copil pentru a-i atrage atenția.
Întrucât aceste momente nu pot fi evitate pe cât de mult îți dorești, este normal să vorbești pe un ton ridicat din când în când. Ce trebuie să reții, însă, este să nu faci din acest lucru un obicei și, cel mai important, să îi explici apoi copilului de ce ai ridicat tonul. În plus, trebuie să înțelegi și că, dacă îți pierzi răbdarea din când în când, nu înseamnă că ești un părinte rău. În fond, fiecare relație sănătoasă are dezacordurile sale, mai ales între părinți și copii.
Așa cum am menționat anterior, un mediu în care copilul nu se simte în siguranță din punct de vedere emoțional nu este un mediu în care vrea să se întoarcă. Siguranța emoțională este, așadar, crucială pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor, dar și a relației părinte-copil. Copilul care a crescut înconjurat de țipete din partea părinților poate deveni introvertit sau poate crede că țipetele sunt singura modalitate de a rezolva conflictele cu care se confruntă.
În schimb, copiii cărora li se explică calm de ce comportamentul lor nu este adecvat sau de ce au fost certați vor fi mult mai deschiși la a învăța din greșelile lor. Părinții nu trebuie să uite că cei mici sunt încă în procesul de învățare și că, pe tot parcursul „drumului”, vor mai face greșeli. Iar dacă greșelile sunt repetate, copiii au pur și simplu nevoie să înțeleagă mai bine ce au greșit, nu să fie certați că nu au înțeles de prima dată.
Astfel, cele mai importante lucruri pe care le poți face pentru a evita momentele tensionate sunt păstrarea calmului și comunicarea deschisă. Deseori, momentele tensionate apar în urma acumulării unor neînțelegeri sau reproșuri pe care nici părinții, nici copiii nu vor să le discute deschis. Totuși, părinții trebuie să îi învețe pe copii că discuțiile deschise despre sentimentele sau gândurile lor sunt încurajate și nu vor fi sancționate în vreun fel sau altul.
Cum revii la „normal” după momentele tensionate?
Atunci când nu poți evita conflictele cu copiii, este absolut necesar să încerci să te reconectezi cu ei pentru ca relația voastră să nu aibă de suferit. Conflictele sunt cele care aduc în prim plan diferențele de generații între părinți și copiii lor și, chiar dacă în trecut se credea că copiii trebuie să facă primul pas și să își ceară scuze pentru comportamentul lor, în realitate ei trebuie să înțeleagă că nu există un câștigător în orice conflict.
Uneori, părinții nu au dreptate sau trec mult prea repede la concluzii și, atunci, ei trebuie să își recunoască vina. Despre asta este vorba într-o relație bazată pe comunicare eficientă: și părinții și copiii lor discută pe îndelete ce s-a întâmplat pentru ca cei mici să învețe din astfel de momente mai puțin plăcute.
Iată, însă, câteva lucruri pe care părinții și copiii le pot face pentru a trece peste momentele tensionate:
- Apelați la spațiu și răbdare. Atât părinții, cât și copiii lor au nevoie de un moment de respiro pentru a-și pune ordine în gânduri. Uneori, acest răgaz poate salva ziua de la și mai multe certuri și le poate arăta ambelor părți ce trebuie să facă în continuare. În astfel de momente, atât părinții, cât și copiii pot vorbi fără să se gândească de două ori și îi pot răni unii pe ceilalți, de aceea puteți lua o pauză de la ceartă pentru a vă calma, iar, apoi, puteți discuta limpede despre ce s-a întâmplat.
- Schimbați-vă comportamentul. Uneori nu este de ajuns să îți ceri scuze, iar asta se poate aplica și părinților, și copiilor. Scuzele trebuie să fie însoțite de schimbarea comportamentului pentru ca ambele părți să înțeleagă că își dau silința să învețe din greșeli.
- Acceptați-vă sentimentele. Când vine vorba despre sentimente rănite, nimic nu trebuie ascuns. Dacă părinții au spus ceva dur sau nu au acordat suficientă atenție copilului, trebuie să îi înțeleagă sentimentele și să încerce să repare situația într-un fel sau altul. Același lucru se aplică și pentru copii întrucât, deseori, își pot răni părinții în momentele tensionate. Atunci, ambele părți trebuie să încerce să reconsolideze încrederea.
- Timpul le poate rezolva pe toate. Chiar dacă te-ai săturat să auzi asta, timpul chiar poate face ordine în relația părinte-copil. În timp, copiii vor înțelege de ce părinții le-au atras atenția asupra comportamentului lor, iar părinții, de asemenea, vor înțelege cum să se exprime fără să se enerveze. Timpul poate demonstra și cât de mult s-au străduit ambele părți pentru a-și schimba comportamentul. Cuvântul cheie, în acest caz, este „consecvența”.
Așadar, momentele tensionate nu trebuie să domine relația dintre părinți și copii, ci, mai degrabă, să joace rolul unor lecții pe care, atât părinții, cât și copiii, trebuie să le învețe. O relație puternică între părinți și copii se construiește, în principiu, pe încredere, răbdare și comunicare eficientă. Astfel, privește fiecare moment tensionat ca pe necesitatea îmbunătățirii unuia dintre elementele respective.
