Diferența dintre pedepse și consecințe în educarea copiilor

Uneori părinții nu reușesc să diferențieze corect consecințele de pedepse, de aceea eforturile lor de a disciplina copiii într-un mod eficient nu dau roade. 

Chiar dacă părinții știu cât de important este să îi învețe pe copiii lor să fie responsabili de propriile acțiuni și să își accepte greșelile învățând de pe urma lor, există riscul ca, fără o delimitare clară a conceptului de „pedepse vs consecințe”, copiii să creadă că pedeapsa și consecința trebuie să fie la fel de dure. Cu alte cuvinte, copilul poate asocia consecințele cu interzicerea anumitor acțiuni, cu morala etc. 

Ce sunt pedepsele?

Pedepsele, într-o definiție generală, sunt măsuri represive aplicate persoanei care a săvârșit o greșeală. Când folosești pedepsele ca mijloc de disciplinare a copilului, cel mic înțelege că trebuie să facă tot posibilul să-ți emuleze comportamentul și modul de a gândi pentru că, altfel, va fi admonestat.

Scopul unei pedepse este să genereze durere de orice fel, iar în cazul copilului pedepsit, durerea poate fi de ordin emoțional. Copilul care se obișnuiește să primească pedepse de la părinți va crește să își deteste părinții și va întâmpina probleme în stabilirea unor relații interumane sănătoase. 

Administrarea pedepselor poate dăuna și stimei de sine a copilului sau îi poate provoca probleme de încredere sau de atașament.

De asemenea, pedepsele îi spun copilului că nu are dreptul să aleagă și, implicit, să gândească pentru sine, chiar dacă deciziile pe care le ia nu sunt cele mai bune. 

În loc să restricționeze copilul și să-l oblige să gândească într-un anumit mod, rolul părintelui ar trebui să fie acela de a ghida copilul către deciziile potrivite pentru el. 

Încă un motiv pentru care pedepsele nu ar trebui să fie niciodată considerate o soluție pentru disciplinarea unui copil este acela că acestea apar în urma conflictului, a furiei pe care părinții o simt când copilul nu cooperează, precum și a fricii că nu vor reuși să-l educe corect. Această abordare, în esență, nu va reuși niciodată să-l învețe pe copil că trebuie să fie responsabil de propriile acțiuni.

Ce sunt consecințele?

Pe scurt, o consecință este rezultatul sau efectul direct al unei acțiuni sau al comportamentului unei persoane. Scopul utilizării consecințelor în educarea copilului este să-l facă să învețe din propriile greșeli astfel încât pe viitor să ia deciziile potrivite pentru el. 

Consecințele pot fi de două feluri, naturale și logice, amândouă fiind extrem de importante când vine vorba de educarea copilului. 

Consecințele naturale sunt efectele comportamentului unei persoane. Acestea nu sunt neapărat gândite de cineva ci, mai degrabă, decurg natural. 

De exemplu, atunci când copilul nu vrea să poarte fular iarna, automat îi va fi frig; când își pierde telefonul, nu va mai avea un telefon pe care să-l poată folosi; când nu vrea să învețe pentru un test, va lua o notă mai mică. 

Consecințele logice sunt, însă, plănuite de părinți sau de alți adulți care se ocupă de educația copilului. 

Câteva exemple pot fi: copilul nu respectă limita de timp pe care ai impus-o pentru a folosi device-urile, așa că nu mai are voie să folosească telefonul/tableta/televizorul/laptopul timp de câteva zile (excepție făcând, bineînțeles, folosirea device-urilor pentru a-și face temele); copilul se trezește prea târziu și întârzie la școală, așa că muți ora de culcare mai devreme.

Fie că sunt naturale sau logice, consecințele sunt principalul mod prin care copiii învață și se dezvoltă. Când copiii resimt efectele propriilor acțiuni negative, învață cum să ia decizii mai bune și își îmbunătățesc comportamentul. Cu alte cuvinte, consecințele duc la învățare.

Consecințele îi spun copilului că modul în care se comportă este strict alegerea și responsabilitatea sa, pe când responsabilitatea ta, ca părinte, este să îl înveți să își confrunte consecințele propriilor acțiuni și să ia decizii mai bune în viitor. 

Un alt aspect important al utilizării consecințelor în educarea copilului se referă la respectarea dreptului de decizie al copilului. 

Contrar administrării pedepselor, consecințele nu îi sugerează copilului că nu mai este iubit de părinți sau că este respins de aceștia. În schimb, în momentul în care copilul greșește și este pus față în față cu consecințele propriilor acțiuni, și nu cu pedepse absurde, relația dintre el și părinții săi se bazează pe comunicare deschisă și înțelegere.

În loc de pedepse, folosește consecințele

Consecințele implementate corect îi ajută pe copii să se simtă în continuare destul de încrezători în propriile forțe pentru a-și îmbunătăți comportamentul în viitor. În loc să iei decizii bazate pe furie și să recurgi la pedepse care nu au deloc legătură cu greșeala pe care a făcut-o copilul, poate ar fi mai bine să încerci una dintre metodele următoare. În acest fel, șansele ca cel mic să învețe de pe urma propriilor acțiuni, să nu le mai repete și să nu crească fiindu-i teamă să își exprime gândurile și sentimentele în preajma părinților săi sunt mai mari. 

Iată ce poți face în loc să-l pedepsești pe copil:

  • Lasă-l să se gândească la propriile acțiuni. 

Să zicem că cel mic a făcut o boacănă – în timp ce alerga prin casă, s-a lovit de masă și a dărâmat o vază care s-a spart ulterior. În loc să lași furia să-ți întunece judecata, asigură-te întâi de toate că este teafăr. Apoi, spune-i să stea câteva momente și să se gândească la ce s-a întâmplat și dacă a acționat corect.

Când ești pregătit, du-te la el și vezi dacă a înțeles ce a greșit. Răspunsul său ar trebui să fie cât se poate de sincer și să nu învinuiască pe altcineva pentru ca tu să decizi dacă îl ierți sau îl rogi să se mai gândească la ce a făcut. În acest mod, copilul învață cum să-și confrunte acțiunile, înțelege că nu a procedat corespunzător și menține o comunicare deschisă cu părinții săi, fără frică.

  • Spune-i ce se întâmplă dacă refuză să facă ceva.

Să luăm, de exemplu, un scenariu clasic: copilul refuză să mănânce pentru că vrea să se joace în continuare. Chiar dacă cel mic poate fi destul de încăpățânat în astfel de situații, nu trebuie să-ți pierzi răbdarea. Pur și simplu explică-i că dacă nu mănâncă la prânz împreună cu ceilalți, mai târziu i se va face foame, așa că mai bine mănâncă acum pentru a se întoarce la joacă.

  • Oferă-i șansa să arate că este responsabil.

Să spunem că ți-ai lăsat adolescentul să iasă în oraș cu prietenii săi și nu te-a sunat când l-ai rugat ca să știi dacă este bine. Cu siguranță ești furios și îngrijorat, iar primul gând care-ți vine în minte este să-l pedepsești pentru o săptămână. În unele cazuri, această tactică poate funcționa, însă nu îi oferă copilului șansa de a-și exercita independența și responsabilitatea.

În cazul în care vrei să-l înveți că dacă nu face ce spui își pierde anumite privilegii, atunci alege pedeapsa. Dacă, însă, vrei să-l înveți să respecte anumite reguli, să fie responsabil și să te sune fără să-i mai ceri tu asta, atunci prezintă-i o consecință pentru comportamentul său: data viitoare când iese cu prietenii săi, poate sta doar o oră. 

Se poate întâmpla, bineînțeles, ca în anumite cazuri copilul să nu coopereze cu tine sau să își îndrepte comportamentul pentru puțin timp, după care să revină la obiceiurile negative. În astfel de momente, nu-ți pierde răbdarea! Fii consecvent, perseverent și ferm pentru a fi sigur că folosirea consecințelor în educarea copilului va da roade.

Ți-a plăcut acest articol? Ți s-au părut folositoare sfaturile noastre? Atunci hai pe canalul nostru de Youtube sau pe pagina noastră de Facebook pentru și mai multe sfaturi și povești cu care te poți identifica!  

Aboneaza-te la newsletter pentru a primi ultimele noutati:

Arhive