Cu ceva timp în urmă am citit un articol care a făcut furori pe internet, mai ales în lumea părinților:
“Cele 8 secrete ale copiilor olandezi, cei mai fericiți din lume”. Ne-am gândit că ar fi util să îl traducem și să îl adaptăm pentru a fi distribuit în comunitatea părinților noștri. Cu vreo 2 ani în urmă am dat și de o carte cu titlul „În căutarea celei mai fericite națiuni” pe care o citisem din curiozitate jurnalistică. Prin urmare atunci când articolul îmi spunea că danezii sunt printre cei mai fericiți din lume, nu mare îmi fu mirarea să aflu că și copiii lor sunt cei mai fericiți. Conform UNICEF, ei figurează ca fericiți la trei din cele cinci categorii, bunăstare materială, educațională, comportament și riscuri. Pe scurt, părinți fericiți=copii fericiți, nu?
La urma urmei, comunitatea părinților Shakespeare School este o comunitate strâns legată de clubul “Părinților Străluciți”, în care psihologul Mirela Horumba se întâlnește în fiecare lună cu părinții pentru a vorbi despre frământările pe care le trăim cu toții, ca părinți. Găsim aici răspunsuri la întrebările pe care unii dintre dumneavoastră ni le-ați adresat deja. 
Dar hai să vă arătăm și cele opt motive descrise în articol:
- Părinții lor sunt printre cei mai fericiți din lume.
Acest fapt nu ar trebui să ne ia prin surprindere. Fericirea, măsurată ca indicator al progresului societății, este luată chiar foarte în serios.
- Depresia este mai rar întâlnită în rândul mamelor olandeze.
Medic psiholog și jurnalist olandez, Ellen de Bruin, a scris chiar o care cu titlul “Olandezele nu sunt deprimate” carte ce demonstrează fix acest lucru. Spre deosebire de o țară ca Statele Unite ale Americii, sau alte țări din lume, elementul de glamour, hainele de ultima modă și ospitalitatea nu sunt pe lista priorităților femeilor de aici. Chiar dacă medicul declară faptul că olandezele se îmbracă prost din punctul ei de vedere, noi o punem pe seama faptului că toată ziua circulă cu bicicleta și le iertăm. În articol se mai se spune și că nu se jenează să te trimită la plimbare dacă apari la cină neinvitat și că sunt destul de șefe la ele acasă.
Poate secretul constă în faptul că olandezele au găsit echilibrul perfect între viața de birou și ce casnică. 68% dintre ele au part-time, adică muncesc doar 25 de ore pe săptămână, la fel ca soții lor. În articolul de pe Huffington Post al jurnalistei Lisa Belkin, intitulat “Ce vor mamele de fapt: să aleagă o variantă între birou și acasă (infografic)“, o majoritate copleșitoare preferă să muncească cu jumătate de normă pentru a obține acea balanță ideală între muncă și casă.
3. Tații danezi joacă un rol la fel de important în familie, fiind egal implicați și având de asemenea job-uri care le permit acest lucru.
De fapt, totul pornește de la un guvern responsabil, care realizează că un copil fericit are parte de prezența părinților. În 1996, guvernul olandez a dat muncitorilor part-time drepturi egale cu cei care muncesc cu normă întreagă. Ziua taților, “Papa dag” (Daddy day) a început să devină ceva normal, în contextual unei societăți în care tații petrec timp egal cu copiii, la fel ca și mamele, prin urmare, își iau rolul foarte în serios.
- Copiii olandezi nu simt nici un fel de stres legat de succesul la școală.
Nu au temă, sau au foarte puțină, prin urmare au foarte mult timp la dispoziție să se joace după școală. Copiii din ciclul primar nu au teme deloc și sunt încurajați să se îndrăgească procesul educațional. La 12 ani fac un test care le arată înclinațiile, ca să fie îndrumați spre liceul care li se potrivește. Nu există teste stresante nici în liceu, iar admiterea la facultate nu se face pe bază de examen.
- Pot mânca ciocolată pe pâine în fiecare dimineață. Fără glumă!
Pe lângă faptul că nu este mic dejunul ideal, ei îl servesc cu regularitate alături de familia lor, prin urmare au parte de performanțe mai bune la școală, probleme de comportament reduse dramatic, pe lângă faptul că astfel se realizează o legătură mai profundă cu familia.
- Au dreptul să își exprime propriile păreri.
Copiii oandezi sunt genul care sunt atât văzuți, cât și auziți. Din momentul în care pot să spună ce cred, ei sunt ascultați cu atenție.
- Au o zi dedicată bunicilor!
Bunicii se mândresc tare mult cu rolul important pe care îl joacă în creșterea copiilor. Ei au dedicată o zi special pe săptămână, când părinții sunt liberi să se ocupe de alte treburi gospodărești.
- Guvernul le dă familiilor o sumă lunară, pentru a-i ajuta cu cheltuielile casnice.
Cu toții știm că întreținea unui copil poate fi costisitoare. Conform USDA, un copil care s-a născut în 2012, va fi costat până în 2012 aproximativ 241,080 de dolari, deci este lăudabil faptul că părinții sunt ajutați și susținuți cu cheltuielile.
Am scris articolul și pentru că sunt reguli care pot fi adoptate ușor și în România. Ok, nu avem un guvern la fel de îngăduitor și de generos, dar cu siguranță putem să fim mai puțin deprimați și îngrijorați, măcar în preajma lor, putem organiza o zi când își petrec timpul doar cu bunicii și le putem da dreptul să se facă ascultați.
Cât despre ciocolata pe pâine, nu știm ce să zicem… Poate încercăm doar în weekend măcar? Dacă asta îi face fericiți?
