„E prea greu”, spune Mihnea, trântind mouse-ul de birou. „De ce trebuie să mă duc la școală?! Eu și așa nu vreau să fac nimic special în viitor… Vreau doar să mă joc pe Xbox cu prietenii. La ce-mi trebuie mie școală?!”
La fel ca alți copii de vârsta lui, Mihnea trece prin faza aceea în care curiozitatea se combină cu rebeliunea. La doar 11 ani, Mihnea avea visuri mărețe. Voia să fie pilot de formula 1 (online), voia să fie fotbalist și să plece în turneuri (online), să fie polițist și să urmărească răufăcători (tot online…) și câte și mai câte.
Niciun vis însă nu includea școala. Părinții săi sperau, totuși, că, odată ce se va face mai mare, va începe să îi placă mai mult școala. Au trecut însă 5 ani de când a devenit elev și nimic nu s-a schimbat…
În plus a început să aibă și momente în care furia punea stăpânire pe el și nu se putea controla deloc. După multe discuții cu profesoara de la școală, părinții lui Mihnea au decis că trebuie să acționeze.
Se gândeau că pedeapsa nu este deloc o soluție pe termen lung, întrucât le poate afecta relația cu cel mic. Aflați acum într-un moment de „Ce ne facem acum?”, singurul lucru care rămăsese de făcut era să găsească o altă abordare, ceva nou și diferit.
După căutări îndelungate pe Google încercând să își dea seama ce e de făcut într-o astfel de situație, au dat peste un articol despre mindfulness. Cu fiecare lucru nou pe care îl aflau, și-au dat seama că asta este exact ce îi trebuia micuțului lor Mihnea.
Zis și făcut. Căutând centre care folosesc tehnici de mindfulness, Shakespeare School le-a atras atenția, mai ales că le integrează în cursurile de limba engleză la care nu era o noutate că Mihnea nu se pricepea. În fond, el nu era prieten bun cu școala…
Dar de ajuns cu părinții lui Mihnea. Aici este vorba de el. Nimeni nu vrea să audă că are o problemă, cu atât mai puțin un copil de clasa a 5-a. Simțind că toată lumea este împotriva sa, prima dată când i-au spus părinții că va urma cursurile de limba engleză la Shakespeare School, s-a înfuriat, a început să țipe că nu vrea să se ducă și s-a închis în camera lui.
A doua zi, aflat în fața clădirii și văzând că nu este loc de întors, și-a luat inima în dinți și a intrat încrezător în clasă. Se gândea că poate, dacă o să arate că totul dă roade și că i se îmbunătățește comportamentul, părinții nu îl vor mai obliga să meargă la cursuri.
Totuși, ca o surpriză și pentru el, Mihnea s-a distrat în prima sa zi la Shakespeare School. Odată intrat în clasă și făcând cunoștință cu ceilalți copii și cu Teacher, a lăsat garda jos și a început să se bucure de jocurile pe care le făceau și de modul în care învăța lucruri noi. Simțea, în sfârșit, că este într-un mediu calm, prietenos, în care se poate exprima în siguranță.
La finalul cursului, până și el a rămas uimit de faptul că nu voia să plece. Când a văzut-o pe mama sa așteptându-l afară, a început să fugă spre ea spunând, entuziasmat, că abia așteaptă să se întoarcă. În acel moment, mama lui și-a spus în gând: „Minunile chiar există!”
Nu neapărat minune, cât pur și simplu dorința lui Mihnea de a arăta că îi place școala, de fapt, doar că îi plac aproape la fel de mult și jocurile video. Și uneori, jocurile video mai mult decât școala…
Acum, însă, după aproape 1 an de cursuri la Shakespeare School, părinții lui spun că diferența este ca de la cer la pământ. Notele i s-au îmbunătățit și acum este mult mai sociabil, creativ și conștiincios.
