“The voice of parents is the voice of gods, for to their children they are heaven’s lieutenants”- asternea pe hartie, acum multi ani, Shakespeare.
Nobis Barry
Astazi va lansez invitatia sa meditam impreuna asupra copiilor nostri si sa ne propunem, din nou, sa fim nu doar mai buni si mai aproape de ei, ci sa o facem si cu intelepciune. Parinti perfecti nu putem fi, dar este de datoria noastra sa ne asumam responsabilitatea si sa cautam ocazii de a deveni parinti mai buni.
O astfel de ocazie a fost pentru mine cand am citit prima data cartea lui Augusto Cury “Parinti straluciti, profesori fascinanti”. A fost ca o revelatie; au trecut vreo 3 ani de atunci, si,cand am redescoperit-o iarna aceasta, am simtit nevoia sa spun tuturor despre ea. Bucuria vine atunci cand parcurgi paginile cartii, de aceea m-as opri doar la a enumera sfaturile date (pretioase, as adauga eu), fara a le dezvolta. Nu vreau sa va rapesc din placerea de a o citi. Ramane o recomandare, pe care o fac cu mare drag. As vrea sa mentionez ca autorul face o clasificare a parintilor, in buni si inteligenti. Eu cred ca a le imbina pe amandoua ar putea fi chemarea noastra, a parintilor …
- Parintii buni dau cadouri, parintii inteligenti isi daruiesc propria fiinta
- Parintii buni alimenteaza corpul, parintii inteligenti alimenteaza personalitatea
- Parintii buni corecteaza greselile, parintii inteligenti isi invata copiii sa gandeasca
- Parintii buni isi pregatesc copiii pentru aplauze, parintii inteligenti isi pregatesc copiii pentru esecuri
- Parintii buni vorbesc, parintii inteligenti dialogheaza ca niste prieteni
- Parintii buni dau informatii , parintii inteligenti povestesc istorioare.
- Parintii buni ofera oportunitati, parintii inteligenti nu renunta niciodata
Am ales sa inchei cu un poem, care, recunosc, m-a pus pe ganduri… si vi-l propun ca “tema” pentru acasa…
If I had my child to raise over again,
I”d finger paint more, and point the finger less.
I”d do less correcting, and more connecting.
I”d take my eyes off my watch, and watch with my eyes.
I would care to know less, and know to care more.
I”d take more hikes and fly more kites.
I”d stop playing serious, and seriously play.
I”d run through more fields, and gaze at more stars.
I”d do more hugging, and less tugging.
I would be firm less often, and affirm much more.
I”d build self-esteem first, and the house later.
I”d teach less about the love of power,
Nobis Cartel
And more about the power of love.
If I had my child to raise over again – Diane Loomans
