We don't need no education…or do we?

Am ales celebrul refren pentru a ridica o problema la care meditez de ceva vreme. Ati fost vreodata la cursuri de dans, pictura, canto, chitara, pian etc.? Daca nu, v-ati dorit macar vreodata sa luati asemenea cursuri? Daca da, vi s-a spus vreodata: “Ce zdrangani acolo, lasa chitara, matematica-ti trebuie tie! La mate ti-ai facut tema? Ce-o sa faci in viata fara matematica, romana, informatica? Baga-ti mintile in cap!”. Rizibil, stiu, insa cat se poate de adevarat. Pentru cei care nu se regasesc in descrierea de mai sus, felicitari. Celor care si-au vazut talentele  artistice, prea multe si marunte in fata institutiei numite “scoala” pentru a le mai lua in considerare, zdrobite sub greutatea gigantilor curriculari, fizica, informatica, algebra, chimie, geometrie si multi altii in fata carora foaia de hartie ingheata iar varful creionului se cutremura – ei bine celor care cred ca exista viata dincolo de acesti titani ai educatiei, le dedic acest articol.


Exista o ierarhie a materiilor si, din cate imi aduc aminte din proprie experienta, din cate aud si de la elevii mei, cu cat materia ocupa o pozitie mai de frunte in aceasta ierarhie impamantenita in programele scolare, cu atat ea este facuta sa fie mai infricosatoare si mai arida in fata cursantilor. De ce? Daca tot pretuim ceva, de ce sa ne temem de el, de ce sa-l invatam din obligatie? Daca mi se cere sa invat ceva, macar sa-mi fie prezentat in mod placut. Dar nimeni nu misca in fata a ceea ce este impus.


Ceea ce apreciez cel mai mult la cursantii mei de varste fragede este abilitatea lor naturala, fireasca, de a comenta, de a obiecta, de refuza, in ultima instanta. Pe masura ce crestem, ne pierdem aceasta inclinatie si ne interiorizam nemultumirile. Devenim prizonieri ai unor limite care nu ne apartin, insa ne-au fost inoculate. Desigur, limite trebuie sa existe, iar oamenii trebuie sa fie, fara indoiala, creatori de cultura si civilizatie. Impresia pe care mi-am conturat-o, insa, este ca sistemul educational este prea rigid pentru a incuraja creativitatea. De ce un desen reusit este mai putin valoros decat o ecuatie rezolvata corect? De ce materiile optionale sunt cele care ne sporesc libertatea si creativitatea in gandire, iar cele obligatorii sunt obligatorii pentru ca asa trebuie. Inteligenta nu mai este de mult privita drept o calitate invariabila, de un singur tip. Inteligenta este multipla si diversificata. Astfel, genii sunt atat Einstein, cat si Picasso. Educatia scolara pe care o primim si o nutrim, lasand-o sa ne modifice in loc sa o modificam pentru a se preta inclinatiilor si sensibilitatilor noastre diferite, devine nu numai neplacuta, rigida, dar si redundanta. Sa ne uitam la tinerii absolventi de facultate care, fara un dram de noroc, fie se intorc acasa si cauta un job demn de diploma lor, fie se angajeaza intr-un call center. Ca, deh, asa e la inceput. “Dar de ce?” ar intreba copiii mei de 8-10 ani, si pe buna dreptate. Daca un absolvent cu diploma de inginer nu este suficient de pregatit dupa facultate sa ocupe un post de inginer, atunci ne confruntam cu doua dificultati majore: in primul rand, inflatia de diplome, in al doilea rand, inadecvarea sistemului educational la necesitatile celor pe care ii educa. Poate ca respectivul inginer ar fi putut ajunge un pictor de valoare, dar, nu-i asa, de cand suntem mici ni se spune: bravo, foarte frumos, dar lasa desenatul, treci la treburi serioase, ca nu desenul iti va aduce banii cand vei fi mare!


Creativitatea, instinctiva la copii, scade exponential cu inaintarea in varsta si cu absolvirea ciclurilor succesive de studiu. Rigiditatea incepe sa esueze. Vremurile tablitelor negre care decretau “1+1=2” dar nu reuseau sa surprinda frumusetea unei arii muzicale a apus. Astazi, tinerii trebuie incurajati sa-si ghideze capacitatea creativa si catre altceva in afara de Play Station 3. Este invechit sa educam numai norma in copiii nostri, trebuie sa le educam si creativitatea, astfel incat sa-i ajutam sa-si fructifice talentele, nu sa si le piarda. Dare to dream! Le recomand tuturor celor care au avut rabdarea de a citi pana aici sa isi elibereze gandirea, sa isi dezvolte creativitatea si sa faca un prim pas in aceasta directie inscriindu-se la Shakespeare School Essay Competittion si dovedindu-ne ca mintile tinere adapostesc marile minuni ale generatiilor ce vor veni.

De asemenea, pentru o expunere ceva mai abila si mai avizata asupra subiectului, va recomand un discurs al unui fost profesor la Warwick University, Sir Ken Robinson.

Sir Ken Robinson on Education and Creativity

Take a look and take it all in! Merita!

Aboneaza-te la newsletter pentru a primi ultimele noutati:

Arhive